Ingrediente (pentru 4 persoane):

2 vinete căr­noase,
 5 roşii,
 5 cepe,
4 căţei de usturoi,
1 legătură pătrunjel,
10 frunze de busuioc,
50 g telemea,
50 g caşcaval ras,
2 linguri pesmet,
5 linguri de ulei de măsline,
15 cl vin alb sec,
 sare grunjoasă, piper.



Mod de preparare:

Spălaţi vinetele şi îndepărtaţi codiţele. Tăiaţi-le în două (pe lung) şi faceţi câte 3 crestături în fiecare ju­mă­tate (fără să tăiaţi coaja). Tur­naţi sarea în crestături şi lăsaţi vine­tele să stea circa 20 de minute.

 * Opăriţi 4 roşii, curăţaţi-le de pieliţă şi tăiaţi-le felii. Roşia rămasă tocaţi-o mărunt. Tăiaţi 3 cepe felii subţiri, iar pe cea de-a 4-a to­caţi-o mărunt şi puneţi-o departe, îm­pre­ună cu roşia tocată.

 * Zdrobiţi ustu­roiul, tăiaţi mărunt pătrunjelul verde, apoi amestecaţi-le într-un bol şi adăugaţi piper.

 * Stoarceţi jumătăţile de vânătă presându-le uşor, căliţi-le sub jetul de apă şi ştergeţi-le cu un şervet de bucătărie. Puneţi pe fiecare vânătă roşiile şi ceapa tăiată felii, adăugaţi amestecul de usturoi şi verdeaţă şi turnaţi deasupra 4 linguri de ulei (repartizat pe fiecare vânătă).

* Împrăştiaţi pe fun­dul unui vas de yena ceapa şi roşia (tocate) puse deo­parte, aşezaţi deasupra vinetele, iar la urmă vărsaţi de jur împrejur vinul alb. Băgaţi vinetele în cuptorul încins şi coaceţi-le 50 de minute, udându-le din când în când cu zeamă.

Când sunt gata, presăraţi deasupra telemeaua şi caşcavalul ras, apoi pesmetul. Udaţi-le din nou cu zea­mă şi mai lăsaţi-le 10 minute la cuptor să se gra­tineze. Serviţi-le imediat. Sunt delicioase, alături de ouă - ochiuri sau moi.


0

Mâncare uşoară şi sănătoasă care se prepară rapid, dovleceii sunt nelipsiţi vara de pe mese. Bogat în fibre de calitate, în potasiu şi apă, dar cu resurse modeste de sodiu, dovlecelul are proprietăţi diuretice şi se digeră foarte uşor.

Radu Anton Roman, jurnalistul pasionat de gastronomie dezvăluie în lucrarea sa, “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia), reţeta gustosului preparat despre care spune:

 “Sunt zile când, îngrăşat (de prea mult soare) şi sătul (de tot ce-ngraşă) nu-mi doresc decât un lucru: pâine prăjită, cu dovlecei şi vinete rumenite în ulei, şi mujdei”.



 Ingrediente:

2 kg dovlecei (sau vinete) atunci culeşi din grădină
1 blid de făină
1 ceaşcă de ulei
1 căpătână de usturoi
1 legătură de mărar
sare, piper

Mod preparare
•    Dovleceii şi vinetele se taie roadele de un deget (gros), se trec prin făină şi se prăjesc în ulei
 •    Usturoiul se curăţă, se pisează cu un praf de sare
 •    Mărarul verde se taie mărunt
 •    Din pisătura de usturoi, o lingură de ulei, un păhărel cu apă, mărar şi sare, se prepară un sos care se toarnă pe dovlecei şi vinete, să dea doar într-un singur clocot.

Gazetarul, îndrăgostit de bucătărie

 În cei 57 de ani de viaţă, Radu Anton Roman, gazetar, scriitor, realizator TV, vânător şi pescar sportiv, a publicat poezii, însemnări de călătorie, romane şi eseuri, fiind implicat în mai multe proiecte de televiziune şi publicaţii, dedicându-se din anul 1997 şi domeniului gastronomic.

În 1998, Radu Anton Roman a publicat una dintre cele mai importante lucrări recente ale gastronomiei româneşti “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” (Editura Paideia).



0


Indrediente necesare :

350 g piept de pui;
2 ardei grasi;
2 ardei capia;
2 rosii mari;
2 cepe;
sare;
piper;
ulei.



Portii: 2

Timp de preparare: sub 90 minute


MOD DE PREPARARE RETETA Mancare cu pui si ardei:

Pieptul de pui se spala bine, se taie fasii, se amesteca cu sare si piper, apoi se pune intr-o cratita cu o lingura de ulei si 2 linguri de apa.

Se fierbe inabusit, adaugandu-se apa, din cand in cand.

Se pregatesc legumele. Ceapa se toaca marunt, ardeii fasii mai scurte, iar rosiile cubulete.

Ceapa se pune peste pui.

Cand s-a inmuiat, se adauga ardeiul.

Se lasa si ardeiul cateva minute sa se inmoaie, apoi se adauga apa fiarta (800 ml) si rosiile.

Se potriveste gustul cu sare si piper, apoi se fierbe pana sunt gata legumele, in jur de 15 min.

La sfarsit, se adauga patrunjel tocat.


0


(Rețetă de post)

Ingrediente:
•Făină de mălai
•Zeamă de varză (Moare)
•Ulei



Mod de preparare

Se fierbe zeama de varză (moare).

Din mălai se face o mamaligă tare care să poată fi tăiată cu ața și se formează din ea niste galuste (bulgărași), care se fierb in zeama de varză timp de 1-2 minute.

Apoi se scot, se scurg si se ung cu ulei, după care se pun în farfurie și se toarnă zeama de varză peste ei spre a fi mâncați.

Este o rețetă tradițională folosită, în special, în perioadele de post.

0


Numită și „Cici”, „Nudli”, „Cnegne”, „Țîpari”, „Vuțane”, „Sulance”, „Puțurgăi”, „Puțișoare” sau „Puțărlăi” – în funcție de fiecare zonă geografică

Rețeta este răspândită în mai mult de jumătate din regiunile României și poartă diferite denumiri, în funcție de fiecare zonă geografică: în regiunea Crișana se numește „Cici” sau „Puțurgăi” – în Bihor și „Nudli” – în Arad; În Banat se numește „Sulance”, „Țîpari”, „Puce” sau „Puțe”; în Ardeal, rețetei i se spune „Puțărlăi” – în zona Cluj-Napoca și „Vuțane” sau „Vuțăle” – în zona Sibiu; în Bucovina rețeta se numește „Cnegne” iar în Moldova și Muntenia – „Puțișoare”;


Ingrediente
•750 grame de cartofi fierți în coajă, cântăriți după fierbere și decojire
•75 grame de gris
•1 ou
•1 praf de sare
•200-250 de grame de faina albă (în funcție de calitatea făinii pe care o folosiți, s-ar putea să intre mai multă sau mai puțină)
•80 de grame de unt (sau ulei)
•6 linguri de mac măcinat prin mașină
•6 linguri de zahar pudră amestecat cu un plic de zahar vanilat

În plus:
•făină pentru presărat planul de lucru



Mod de preparare:

Cartofii se fierb în coajă (preferabil sa fie albi, mai sfărâmicioși) apoi se curăță, se cântăresc 750 de grame și se zdrobesc bine intr-un castron. Se adaugă sarea, grisul și făina, pentru început doar 200 de grame de făină.

Se framântă un aluat molcuț, încă lipicios, dacă e nevoie se mai adaugă câte o lingură de făină, dar în niciun caz nu trebuie să fie un aluat tare. Se pune o oală de 4 litri cu apă sărată la fiert (sare cât pentru fierberea pastelor, aproximativ 2 lingurițe).

Se presară cu făină planul de lucru și se răstoarnă aluatul, împărțindu-l în bucățele egale. Se modelează pe planul de lucru puțișoarele nu mai lungi de 9-10 cm. Până se termină toate de modelat, va clocoti și apa în care se plonjează toate deodată.

Separat, se topește untul într-o cratiță apoi se stinge focul. Cand “puțele” se ridică la suprafață se mai lasă să fiarbă în clocote mici 1-2 minute apoi se scot cu spumiera, scurgându-le de apă și plonjându-le direct în untul topit.

Se amestecă cu grijă, de preferat cu o spatula flexibilă, ca să nu se rupă „puțele” și să se îmbrace toate cu untul topit. Se adaugă imediat macul măcinat amestecat cu zahărul pudră.

Cu aceeași spatulă flexibilă, se amestecă bine până când macul este omogen distribuit (după gust, se poate pune mai mult sau mai puțin zahăr).

Se servesc imediat, calde, dar sunt la fel de bune și după ce s-au răcit puțintel.

Sugestie :

Daca doriti, puteti să faceți aluatul de post, renunțând la ou și la untul topit (eventual, inlocuiți-l cu 1-2 linguri de ulei).

În Bihor, macul este înlocuit cu nucă măcinată. În funcție de gust, macul poate fi înlocuit și cu gris sau cu pesmet.
0

Scriitorul Constantin Bacalbaşa (1856-1935) afirmă în cartea „Bucureştii de altădată”că mititeii au fost inventaţi tot în restaurantul „La idee”, când proprietarul, rămas fără maţe de oaie pentru cârnaţi, a pus carnea direct pe gratar. Însă bucătarul de la Carul cu Bere, localul vecin, susţinea, pe la 1920, altceva.

Într-o scrisoare în care îi dezvăluie unui apropiat reţeta secretă a mititeilor, el spune că micii sunt originari din Balcani, mai exact din Serbia. Redăm în continuare conţinutul scrisorii, aşa cum se păstrează ea la Biblioteca Academiei din Capitală. Cei care vor să-şi prepare mititei ca pe vremuri, trebuie să ştie că aceştia au un gust diferit faţă de cel actual, că sunt mult mai aromaţi, cu gust foarte puternic.



Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE. Bucureşti, la 16 Iunie 1920

Onorate Domnule Ofiţer!

Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut. Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare.

Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.

Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:

• 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
• 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
• 4 grame de enibahar pisat mărunt
• 2 grame de coriandru pisat mărunt
• 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
• 1 gram de anis stelat pisat mărunt
• 8 grame de bicarbonat de sodiu
• 1 linguriţă de zeamă de lămâie
• 1 lingură de untdelemn
• 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute
La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.
Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci.
Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate! Dumnezeu să va ajute!

Câteva sfaturi pentru ca reţeta să fie „adaptată” la prezent:

– în reţetă apare anis stelat (anason stelat), care să găseşte în special la magazinele exotice, cu condimente și ingrediente orientale.
– cum în comerţ nu se găseşte „cărniţă de vacă de la gât”, puteţi folosi ceafă sau piept de vită.
– nu confundaţi chimionul turcesc cu chimenul!
– cum la vremea respectivă micii se muiau în sare, în reţeta originală nu scrie că se adaugă sare în compoziţie. Puteţi pune circa 10 grame de sare (o lingură rasă) la kilogramul de carne, înainte de a-i modela şi a-i pune pe grătar.
– lăsaţi supa de oase să scadă până devine vâscoasă.
– folosiţi usturoi românesc, cu coaja rozalie.
0

Online